Drepturile de Autor

Drepturile de Autor.

Stimate domn,

Vă rog respectați obiceiul dacic, dând dreptate autorului princeps. Atribuiți drepturile. Fără această îndreptare situl Dvs megalit.rom de altfel admirabil, va fi listat ca fraudă intelectuală, închis, iar dumneavoastră personal urmărit de justiția europeană privind drepturile de publicare și daunele produse autorului princeps. Vă scrie consilierul juridic principal al Cabinetului Medical al Sfântului Andrei, cu sediul principal în Franța, Dr. Andra Ștefana W.


Pelasg – situare, atestare, sens, etimologie, istoria cuvantului, atestari Belag, Blac
by ADMIN ISTRATOR on 04/08/2013 · · in ARHEOLOGIE, CULTURA, ISTORIE

Cuvântul pelasg îi desemnează şi pe strămoşii românilor în orizontul dacic. Orizontul dacic era suprapus în Antichitatea Înaltă cu aria Europei Răsăritene în care a înflorit Civilizaţia Europei Vechi (Old European Civilization – Marija Gimbutas) îndată după Potop (Euxine Flood, Noah’s Flood – Ryan, Pitman et al). Cu trecerea mileniilor, orizontul dacic s-a restrâns la […]

Cuvântul pelasg îi desemnează şi pe strămoşii românilor în orizontul dacic. Orizontul dacic era suprapus în Antichitatea Înaltă cu aria Europei Răsăritene în care a înflorit Civilizaţia Europei Vechi (Old European Civilization – Marija Gimbutas) îndată după Potop (Euxine Flood, Noah’s Flood – Ryan, Pitman et al). Cu trecerea mileniilor, orizontul dacic s-a restrâns la Aria Lingvistică Românească (din masivul Tatra spre nord-vest, peninsula Istria la est, Peloponezul la sud, şi Transnistria la est). Această arie lingvistică românească, imposibil de explicat fără a accepta identitatea dintre pelasgi, daci, şi valahi, s-a restrâns şi mai mult în istoria contemporană spre teritoriul României Mari.

Stimate domn,

Vă rog respectați obiceiul dacic, dând dreptate autorului princeps. Atribuiți drepturile. Fără această îndreptare situl Dvs megalit.rom de altfel admirabil, va fi listat ca fraudă intelectuală, închis, iar dumneavoastră personal urmărit de justiția europeană privind drepturile de publicare și daunele produse autorului princeps. Vă scrie consilierul juridic principal al Cabinetului Medical al Sfântului Andrei, cu sediul principal în Franța, Dr. Andra Ștefana W.

http://megalit.ro/pelasg-situare-atestare-sens-etimologie-istoria-cuvantului-atestari-belag-blac/

Cârma omului…

Vremurile sunt tot mai tulburi !
by Dr Dan Waniek, MD

All Rights Reserved
Copyright © 2010

Sunt azi zeci de morţi, apoi multe alte zeci de răniţi, printre cei ce au spart blocul maritim care strângea Gaza, sufocând-o, ca într-un sicriu de plumb. Blocul acesta dura de ani de zile, ucigând un neam întreg. Este vorba de neamul cel cu adevărat semitic, de neamul lui Hristos când El S-a făcut om. O armată sionistă atât de depravată ca să execute ordinele de a trage în civili, se plânge, uite, că civilii „i-au atacat”, câtă vreme ei îi ucideau. Printre cei care sparg blocul Gazei sunt evrei, pe care sionismul i-a declarat „pro-palestinieni”, iar nu oameni. Sunt vremuri tot mai tulburi !

Zeci de oameni s-au sacrificat iar ! Acum în conştiinţa noastră comună nu se mai poate ascunde faptul că am ajuns deja în vremurile Globalistanului, la cheremul celor care decid că asasinatele sunt apărare, iar cei care nu se lasă asasinaţi sunt agresori. Trebuie imens de multă nesimţire ca să fi ajuns aici.

Dar iată, am ajuns aici ! Discursul nostru, chiar cel interior, cel pur sufletesc, a fost pervertit iremediabil spre minciuni fariseice, departe de Adevăr ! Vorbim de al treilea război mondial, de fronturi din Gaza, Liban, Siria, Coreea, sau Iran. Vorbim de „mesaje” sau de „politici” dar punem ochii în pământ când e vorba să ne privim morţii sau eroii !

Printre noi chiar mai sunt eroi. Domnul Să-i apere ! Dar nu e treba lor să se sacrifice pentru noi. Este treaba noastră să ne sacrificăm împietrirea inimii, ca să ne-o străpungem până ce vedem iar Adevărul. Altfel suntem deja vite ! Iată ce spunea lumii o fată, care abia ajunsă la vârsta de măritat, a fost asasinată pentru că apăra pe nedreptăţiţi:

Reporter’s Notebook:
When Humanitarian Aid cannot be called Humanitarian

by Michael Hoffman
Former reporter, New York bureau of the Associated Press

The Talmudic supremacist mentality will have overplayed its hand if this Israeli slaughter on the high seas is actually remembered and memorialized a year, or better yet, a decade from now, as very likely it will be. One of the new humanitarian aid ships joining the flotilla is the MV Rachel Corrie, named in memory of the American human rights worker who was killed in Palestine in 2003 by an armored Caterpillar corporation bulldozer operated by the Israeli military. The mostly well-educated westerners endeavoring to bring aid to Gaza are both highly literate and conscious of history and memory, elements destructive to the Israeli policy goal of pursuit of an unsung holocaust against Lebanon and Palestine with the connivance of the western mainstream media.

Speaking of which, Dr. Alan Sabrosky, analyzing the Israeli naval attack, remarks almost in passing on Zionist control of the US media. This politically incorrect fact has now entered our culture as an axiom. For evidence we need look no further than the remarkable unanimity by which the order to refrain from referring to the ship cargo and persons involved in bringing assistance to Gaza as „humanitarian aid” or „humanitarians.” In almost every news account from the major corporate American media, the word „humanitarian” has been banned, substituted by „pro-Palestinian.”

If this Israeli spin were present in one or two newspapers and broadcasts one might point to only a few Zionist executive editors as being at fault amidst an otherwise independent media. But this Orwellian language control is ubiquitous. From National Public Radio’s Morning Edition to most major newspapers and broadcast outlets, the humanitarian relief is described as „pro-Palestianian” and the humanitarians are „pro-Palestinian activists.” This conformist usage reflects Israeli control of the executive positions of almost all major U.S. media. They have infiltrated their lexicon into virtually the entire corporate media.

Israeli propaganda specialists know that they must politicize the aid ships and portray the aid effort as partisan and ideological, rather than philanthropic and a matter of basic human rights. The media’s phrase „pro-Palestinian” precludes the fact that the fleet of ships is also „pro-Judaic,” in that Judaic persons are involved in the relief effort and their involvement rehabilitates the image of Judaics worldwide by disassociating them from murderous Israeli Zionism. But the Zionist US media have ruled, in their Talmudic hubris, that the interest of Judaic people resides exclusively with Zionism and hence, the aid to Gaza effort is spoken and written about in a shuttered category – as being only „pro-Palestinian.”

You can be certain, however, that if a million Israeli people were penned in an enclave blockaded by a superpower and suffering malnutrition, lack of housing and medical care, any assistance to them would be cast in the highest and most brightly colored language of humanitarian altruism, and not in terms of „pro-Israeli” partisanship.

Hoffman is the author of Judaism Discovered.

_

Cine-o îndrăgi străinii…

Să fie totul cu bine şi cu pace…

by Dr Dan Waniek, MD
All Rights Reserved

Copyright © 2010

Orbii au decis ca şchiopii să ne urască pentru că suntem români… Tot Apusul ăsta care apune tot mai mult, pe zi ce trece, acum ne împroaşcă de zor, numindu-ne tot felul de nume până la Soare Apune…

Cum vrea Dumnezeu ! Pân’la El să fim vicleni ca şerpii. Occidentalii ne-au vândut, deci şi ei vor fi vânduţi. Insulte mai mari decât îşi aduc singuri nu pot fi. Noi să ne uităm la tot ce nu poate fi vândut, adânc în sufletele noastre. La Perşani unde am fost medic de sat, se povestea încă de un bâtrân care-şi scotea cojocul pentru preceptorul austriac, zicând „Ia-mi-l. Dar sufletul n-ai să mi-l iei !”. Să urle deci americanii, cu toţi noii austrieci, cât vor… Li se vor usca gâturile până ce ne va ajunge ceva la ureche. Dară-mi-te mai jos…

Orice politician care face o politică antimondialistă este asasinat. Ia să ne uităm doar la accidentele de avion recente… Trebuie deci ca în sufletele noastre să fie ceva ce nu poate fi asasinat, nici falsificat, nici schimbat la camătă. Ori aceasta avem. Dacă ne vom uita limba, uite cum zic machidonii, „blăstem mare s’hibă-n casă”. Dacă ne vom uita firea, atunci locul firii mincinoase „arză-n pira focului”. Cine-o îndrăgi străinii…

Eu sunt bogat din naştere. Am o fire, o istorie, o limbă, un neam adevărat, pe care nu mi le-am cumpărat. Mi le-a dat Dumnezeu. Eu deci tot lui Dumnezeu îi dau viaţa, simplu şi neînfricat, chiar dacă umblă şi azi prin sate asasini de suflete năimiţi de alţi austrieci. Au crezut toţi ideologii în gogomăniile lor, ca un cap prea mic într-o gură prea mare. Dar nimeni n-a putut atinge inima neamului meu.

Este o poveste frumoasă a doctorului scriitor Vasile Voiculescu, „lobocoagularea prefrontală”. Spune totul. Apoi ce Orwell, ce Huxley ? Ian’ uitaţi-vă domniile voastre şi la Zahei. Fără acest organ sufletesc incompresibil, tainic, care mereu „bate”, suntem doar nişte şchiopi conduşi de orbi…

Fiul ploii

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Pe când eram la armată, un caporal, pe care îl porecliserăm Pluto, deşi nu era încă plutonier, m-a întrebat ce diplome aveam. Nu aveam pe atunci decât ce primea orice bacca laureat – frunze şi bace de dafin pe frunte. Caporalul a luat o hârtie uriaşă, atestând nu mai ştiu ce, din dulapul companiei, mi-a pus-o pe cap în chip de umbrelă, şi mi-a zis, ritos : “ Vezi, dacă n-ai asta, eşti fiul ploii ”.

N-a avut dreptate cu diplomele. Mai târziu le-am luat, şi tot fiul ploii am rămas. Dar poate că Pluto a avut totuşi dreptate, numai că lumea s-a întors pe dos. Referinţele, într-adevăr, se schimbă repede. Iată, chiar aici, că astăzi un diplomat trebuie să se ţină într-un loc ascuns, cu blogoree.

Matila Ghyka scria că aceia care găsesc simboluri peste tot sunt obositori. Totuşi, despre realitatea ultimă nu se poate vorbi decât prin simbol. Simbolul este un “împreună aruncat” dintru început.

El este creaţie, mântuire şi desăvârşire, nu doar le reprezintă. El are realitate, cum scria Eliade în Eterna Reîntoarcere, pentru că participă la ceva care îl depăşeşte. El are consubstanţialitate cu realitatea, contemporaneitate cu ea, apoi chiar prezenţă durabilă. Unii, ca mine, spun chiar că simbolul are “cardinalitate”, înţelegând prin cardinalitate proiecţia vizibilă a invizibilului, dar şi actul proiecţiei. Simbolul nu pare a fi ci este.

Realitatea ultimă este însă mereu personalizată pentru că realitatea ne precede, şi ne reprezintă, ca orice criteriu drept. Dar realitatea este greu de atins, este şi un model, deşi etimologiştii atrag atenţia asupra aspectului “spart” al zvârliturii din syn ballo iar în peştera lui Platon nu pereţii se sparg ci umbrele. Pentru mine orice simbol are mai multe feţe : mai precis trei, ca orice esenţă care nu poate fi reprezentată.

Prima faţă este cea care izbeşte pe privitor, îl intrigă, sau îl provoacă, aşa ca roşul buzelor Batşebei pentru regele David cel pofticios călcând interdicţia magică.

A doua faţă este cea care mereu reverberează prin repetarea simbolului peste generaţii, aşa ca un câmp de forţă, ca o participare, ca o reîntoarcere perpetuă.

A treia faţă este singura manieră de a fi privit. A fi privit tu, nu ea, întocmai ca în faţa unei sfinte icoane. Doar a treia faţă este faţa şi teoretic şi tehnic corectă.

Despre aceasta, palpabilă, cea pe care o putem săruta cu sărutarea buzelor noastre, venerând-o, este bine să ne pregătim întru mai limpede pricepere. Poate că povestea umbrei “sparte” care lăsa paşi ne ajută. Ei bine, basmul umbrei, care este descrierea cardinală a sufletului dintru început, rosteşte adevărul acesta aşa :

Domnul lăsa paşi, care se împleteau cu paşii unui păcătos. Păcătosul se întorcea şi vedea mereu două feluri de urme, ale lui şi ale Lui. Acestea “din urmă” se împleteau tot mai aproape, până ce s-au îngemănat. Atunci păcătosul l-a întrebat pe Domnul de ce l-a lăsat singur. Iar Domnul i-a răspuns că nu l-a lăsat singur ci că l-a luat în braţe ca să-l ajute când îi era mai greu.

Ne-am lăsat duşi, crezând că privim noi primele două feţe, cele care lovesc şi care vibrează. Acum putem privi a treia faţă în linişte :

Deoarece delicateţea infinită şi priceperea supraomenească, dar personală, şi mereu caldă, a detaliului alcătuirii sufleteşti nu sunt niciodată abstracte, simbolul este chiar realitatea, iar nu o reprezentare a ei. Este o “parte întreagă”, nu în chipul unui ciob spart şi recompus, ci în chipul a ceea ce apostolul vedea direct şi nu în oglindă.

A treia faţă este cea care ne creează în orice clipă. Este cea care se schimbă pe unele Feţe. A treia faţă le îngemănează pe primele şi poate chiar le reprezintă, pentru cine le mai poate pricepe. Dar aceia nu sunt cei care caută simboluri peste tot ! Tot Matila Ghyka scria însă mai departe că aceia care nu găsesc simboluri nicăieri nici nu există