Despre schimbarea mea şi dorul de acasă.

rougejaunebleu

Mă gândeam aşa, că acum, după patru ani de când nu mai e mama, nu mai îmi este dor de „acasă” cu-adevărat.

Când mi-e dor de „acasă”, mi-e dor de fapt de Motru, oraşul meu, aşa cum era el acum câțiva ani. Nu de cum e el acum.

Mi-e dor, de fapt, de oameni, aşa cum erau ei odinioară, parcă mai buni. Mama era echilibru tuturor celor din jurul nostru.

Şi acum mi-e dor de ei, desigur. Dar nu mai e ca altădat’. Unii s-au schimbat…
Poate aşa e normal.

Şi eu m-am schimbat. Ultimii patru ani au fost deopotrivă cei mai grei, cu multe bucurii, unele noi în viața mea, şi care mai de care mai surprinzătoare, dar şi cu multă suferință intensificată. Suferință la fel de binevenită căci asta mi-a mai spălat din păcate. 😊

Suferința asta se mai traduce prin faptul că ea mi-a grăbit puțin formarea…

Vezi articolul original 449 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s