Cum am ajuns să lăsăm iubirea să moară de foame.

Mai frumos e prea greu

rougejaunebleu

IMG_0905.JPG

” Lăsăm să moară iubirea de foame ” și astfel relațiile nu țin pentru că  ne-am ” emancipat ” foarte tare. Ni s-a inoculat încă de la o vârstă fragedă ideea că ” nu mai suntem pe vremea bunicii ” ” ca să mai stăm ” ( în relație ). Acum ne supărăm, ne certăm, și gata, trecem la alta/altul. Nu mai luptăm pentru celălalt, nu mai construim, ni se pare că nu merită, că dacă ar fi fost să fie bine, ar fi venit de la sine ( înțelegerea ).

Suferim câteva zile și se trece așa repede în altă relație. Sau nu trecem în altă relație, doar rămânem singuri un timp și ne consolăm cu ideea că, vai, suntem liberi și independenți. Vorbim de dăruirea de sine pentru celălat, dar sunt vorbe. Când începe să scârțâie relația, și ne certăm cu el/ea, ne certăm cu gândul deja la…

Vezi articolul original 64 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s